| 1.
|
MÂHN'IRE, mâhniri, s.f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. - V. mâhni.Sursă
: DEX'98
( 24867)
- claudia |
| |
| 2.
|
Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voiosie
Sursă
: Antonime
(71415)
- siveco |
| |
| 3.
|
MÂHN'IRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristeţe, (înv. si pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. si reg.) scârbă, (Transilv., Mold. si Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire. (Ti-a trecut ~?) 2. îndu-rerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. v. întristare. 4. v. posomoreală. Sursă
: Sinonime
( 194110)
- siveco |
| |
| 4.
|
mâhn'ire s. f., g.-d. art. mâhn'irii; pl. mâhn'iri
Sursă
: DOR
(260390)
- siveco |
| |
|
|